BOEMĂ LITERARĂ ŞI TRĂIRI CLANDESTINE: MODURI DE A FI ÎNTRE AUTOBIOGRAFIC ŞI FICŢIONAL
(Rezumat)

Boemul se complace într-o stare a lui „între”, de liminalitate (socială, profesională), dar se şi autoflagelează şi se epuizează pe sine în interiorul acestei stări ori „imposturi”. Identitatea duală, ficţio-biografică, este relevantă pentru o disponibilitate ludică teoretic neîngrădită, deci pentru condiţia histrionică, nici propriu-zis ficţională, nici propriu-zis „starea civilă” a participanţilor, fie ei scriitori, artişti, critici, cenzori, informatori „complici”, confraţi de pahar, duplicitari sau de nădejde. În fond, boemia ajunge să facă vizibilă o anume viaţă privată a ficţiunii, sau a ficţionării sinelui, să îi spunem aşa. Un termen mai adecvat în acest contex este, probabil, co-ficţionare, marcând modul în care personaje şi situaţii ficţionale, pe de o parte, şi scriitori, artişti, cititori,
„locuitori” ai lumii literare şi artistice, pe de altă parte, îşi împrumută unii altora modurile de existenţă, manierele de a fi. Atunci când evitau să ajungă instrumente uşor manipulabile ale propagandei ideologice, scriitorii consideraţi subversivi sau „esopici” nu erau totuşi, în deceniile 7 şi 8, nici promotorii vreunui radicalism etic al opoziţiei făţişe faţă cu regimul politic dictatorial. Ei preferau să cultive un ethos al supravieţuirii identitare ambigue, tatonante. Boema, ca modalitate de estetizare ori poetizare a existenţei, de epuizare de sine şi de iresponsabilizare de sine, corespundea acestui ethos al supravieţuirii prin adaptare, în interiorul adeseori confortabil al prestigiului propriei bresle profesionale. Dispuşi nu doar la evazionisme sau la „rezistenţă” estetică, ci şi la compromisuri şi la negocieri cu cenzura, scriitorii boemi pun în act starea de a fi personaje, adică împărtăşesc o condiţie de excepţionalitate, de existenţă poetizată, de autoiluzionare colectivă.

Cuvinte-cheie: viaţa privată a ficţiunii, ficţionare/ confecţionare de sine, ethosul boemiei, existenţă poetizată, autoiluzionare colectivă.