COMUNITATEA ÎNTRERUPTĂ: NOI IMAGINI ALE NAŢIUNII ÎN LITERATURA ROMÂNĂ POSTCOMUNISTĂ
(Rezumat)

Articolul îşi propune să urmărească rolul literaturii în construirea unei noi imagini critice a naţiunii după 1989. Regimul comunist a fost, în România, un catalizator al unui anumit tip de comunitate interpretativă şi al unor anume figuri ale colectivităţii şi reprezentări ale raportului individ-comunitate. În discursul public şi literar de după 1989, reculul acestor figuri este vizibil, comunitatea fiind ea însăşi un concept în criză. Totuşi, chiar dacă eşecul comunismului întrerupe definitiv mitul comunităţii, aceasta din urmă nu dispare pur şi simplu, ci cunoaşte noi forme de reprezentare scripturală. Există o stilistică a figurilor comunităţii, decelabilă în literatura autorilor care debutează în al doilea deceniu de postcomunism? Dacă da, care este încărcătura estetică, politică, etică a acestora? În cele din urmă, este literatura un spaţiu în care pot fi imaginate noi forme ale comunităţii, un mediu de circulaţie a acestora şi un nou liant comunitar?

Cuvinte-cheie: comunităţi imaginate, naţiunea în postcomunism, literatura română, Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Florina Ilis.