IRONIA CARE CONECTEAZĂ: COMUNITĂŢI TEXTUALE LA I.L. CARAGIALE ŞI RADU COSAŞU
(Rezumat)

Pornind de la explicarea literaturii ca instrument de construcţie şi de dizolvare a miturilor comunităţii realizată de către Jean Luc Nancy, lucrarea de faţă discută noţiunea de „comunitate textuală” propusă de către cercetătorul finlandez Kuisma Korhonen. Comunitatea textuală desemnează interacţiunea dintre cititor şi text ca o formă de cooperare deschisă şi virtuală, lipsită de esenţialismul comunităţilor politice şi religioase. Pentru a situa istoric şi cultural propunerile celor doi teoreticieni, lucrarea propune lecturi a doi autori români, clasicul Ion Luca Caragiale şi contemporanul Radu Cosaşu. La Caragiale, retorica naţionalistă mai mult separă decât uneşte, atunci când e intersectată de orgoliu şi stupiditate. Cosaşu analizează eşecul moral al solidarităţii scriitoriceşti în timpul comunismului totalitar. Ambii se folosesc de ironie ca tehnică crucială pentru a dizolva comunităţile frauduloase şi pentru a ridica pe ruinele lor noua comunitate textuală.

Cuvinte-cheie: comunitate textuală, ironie, deconstrucţie, literatura română modernă, Ion Luca Caragiale, Radu Cosaşu.